joi, 31 ianuarie 2013

ZI ZI POP




E prima zi cu soare dupa mai bine de zece zile de negură, după zile ce au părut fără sfârșit și lipsite de început.În timp ce mă scărpinam uitându-mă la la steaua noastră cea de toate zilele mi-am adus aminte de fractali, de scamele de pe retina, de modul în care razele astea fixează calciu, în oasele mele ce au acumulat grăsimi. Scuip rușinat pe trotuar, asigurându-mă că nu ma văzut nimeni. Observ că trotuarele astea toate sparte încep să se zvânte încet de bocanci ponosiți, de tonele de sare ce  le-au înghițit, că poate au scăpat de toate lopețile ce le-au tot barberit. Simultan realizez că suntem dependenți de soare și beneficiile sale. Că ridichiile nu se fac cum bați tu din palme, că ideile acestui text au fost rând pe rând uitate și probabil mi-e foame. Dar asta nu are nici o legătură de pătrunjel cu faptul că puțini au ajuns să citescă până aici.

Niciun comentariu: