E prima zi cu soare dupa mai bine de zece zile de negură,
după zile ce au părut fără sfârșit și lipsite de început.În timp ce mă
scărpinam uitându-mă la la steaua noastră cea de toate zilele mi-am adus aminte
de fractali, de scamele de pe retina, de modul în care razele astea fixează
calciu, în oasele mele ce au acumulat grăsimi. Scuip rușinat pe trotuar,
asigurându-mă că nu ma văzut nimeni. Observ că trotuarele astea toate sparte
încep să se zvânte încet de bocanci ponosiți, de tonele de sare ce le-au înghițit, că poate au scăpat de toate
lopețile ce le-au tot barberit. Simultan realizez că suntem dependenți de soare
și beneficiile sale. Că ridichiile nu se fac cum bați tu din palme, că ideile
acestui text au fost rând pe rând uitate și probabil mi-e foame. Dar asta nu
are nici o legătură de pătrunjel cu faptul că puțini au ajuns să citescă până
aici.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu